Santierul Fantoma

Autor(i): Juan Carlos Onetti
Editura: Nemira
An aparitie: 2006
Nr pagini: 244
ISBN: 973-569-904-4

"Santierul Fantoma"

Romanul de fata este una din scrierile lui Onetti care evoca, descrie si creioneaza cu subtilitate, rafinament si profund lirism lumea orasului Santa Maria, orasul-cult care se regaseste intr-un mod obsesiv in romanele si operele onettiene. Alte romane ale lui Onetti aparute la Nemira sunt �Viata scurta� si �Despartiri�, in care cititorul descopera inca multe alte lucruri care apartin �tenebrelor� orasului mentionat. In Santierul fantoma putem observa limpede trasaturile universului onettian, unul specific si altor romane, pe langa cele mentionate anterior, printre sentimentele traite de personaje, mai ales in cazul eroului sau caracterului central din roman, numarandu-se disperarea, amaraciunea, dezolarea, nimicnicia ori lipsa de importanta in societate, chiar izolarea umana intr-un final, alaturi de renuntarea la oricare din idealurile avute, practic resemnarea in fata greutatilor vietii.
Personajul principal al romanului �Santierul fantoma� este Larsen (sau Juntacadaveres � �culegatorul de cadavre�), un fost localnic al urbei fictive Santa Maria, intors dupa cinci ani de exil in aceasta adevarata capitala a infernurilor, cu scopul de a se angaja la santierul naval din apropiere, condus de Jeremias Petrus, si de a-si incheia drumul ratacitor intr-o lume meschina, urmarind eventual si ocazia unei revanse morale (chiar a unei sfidari si luari in deradere) in fata autoritatilor, cetatenilor orasului si celor care fac parte din complexul mecanism corupt reprezentat de societatea respectiva. Incercarile si zbaterile �actorului� de baza, Larsen, erou sau anti-erou, in functie de ipostaza in care se afla, la un anumit moment al vietii, pentru recapatarea echilibrului emotional si a respectului de sine, sunt presarate de-a lungul romanului cu tot felul de obstacole sau piedici de netrecut, �capcane� care concura la esecul suferit de personaj.
Larsen uneori aduce aminte de eroul lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha, care lupta cu morile de vant, diferenta dintre ei fiind atitudinea si senzatia traita permanent de eroul onettian, cea de resemnare, iritare si uneori repulsie la vederea oamenilor cu doua �fete� din universul cotidian, iar in consecinta abandonarea sperantei, ori alunecarea spre o stare de apatie si lehamite cronicizata, in timp ce eroul lui Cervantes reia, intr-un mod simbolic si metaforic, dupa fiecare esec, lupta cu adversarul sau, unul imaginar ori de neinvins.
�
Ca ritm actiunea nu este chiar una avantajoasa pentru ca romanul sa atraga si un cititor mai putin rabdator, insa lungimea romanului este indeajuns de redusa, astfel incat lectura fiecarei pagini, pana la aflarea potentialului deznodamant, sa se impuna ca �obligatorie�, mai ales ca nu te aduce in pragul oboselii si plictiselii, in special daca esti obisnuit cu scrierile lui Onetti si cu stilul respectiv.
�
Larsen, numit director al santierului, va face curte fiicei lui Jeremias Petrus, Angelica Ines, o femeie singuratica si cu mintile ratacite. In acelasi timp va avea momente mai tensionate, ca urmare a frictiunilor dintre el si subalterni precum Galvez si Kunz, dar si consecinta a atitudinii delasatoare afisate de acestia doi, sau �gratie� remarcilor si comportamentului batjocoritor, cu usoara tenta de ironie, cinism si sarcasm. Eroul romanului, Larsen, va cauta sa raspunda pe masura �adversarilor� sai, incercand diverse metode de razbunare. Galvez este cel care va initia o actiune de santaj, amenintand cu informarea politiei in legatura cu un document incriminator din registrele santierului naval, acel document relevand unele nereguli sau afaceri nu tocmai corecte de pe vremea conducerii lui Jeremias Petrus, personaj care ajunge sa fie inchis pana la urma. Epilogul romanului este unul care nu desluseste clar situatia lui Larsen, care pleaca din oras si despre care se crede ca ar fi murit. Printre personajele care mai apar in carte se numara si doctorul Diaz Grey, barmanul de la birtul Berna sau guvernanta fiicei lui Petrus.�
�
Impresia pe care mi-a facut-o romanul Santierul fantoma este una per total buna, desi uneori realismul extrem al trairilor avute de personaje, alaturi de senzatia perpetua de instrainare sau dezamagirea provocata de esecul fizic, moral si spiritual, poate reprezenta un minus in tentativa de atragere a cititorului la lectura.
In prefata intitulata �Un oras, o lume�, scrisa de scriitorul spaniol� Antonio Munoz Molina, cartea lui Juan Carlos Onetti e considerata �probabil, cel mai echilibrat si mai aproape de perfectiune.�, bineinteles cu referire stricta la opera autorului sud-american. As putea adauga, ca punct favorabil cartii faptul ca raportul pret-calitate este unul acceptabil, opinia mea fiind aceea ca nu peste multa vreme opera, si in special acest roman al lui Onetti, va apartine literaturii clasice de valoare sau reprezentative, undeva sus, la loc de cinste, chiar daca, poate, nu la nivelul operelor lui Kafka si Faulkner. Va doresc si va invit sa beneficiati de aceasta lectura profunda ce abordeaza teme cu substrat filosofic, politic ori spiritual, urmarind si existenta umana, plus decaderea survenita in societate, din mai multe perspective, uneori neplacute, dar de un realism si un lirism care impresioneaza.
Alexandru T